1. Când a apărut prima oară ideea că vrei să lucrezi pe cont propriu? Descrie contextul în care te aflai.
Ideea a apărut în 2017. Eram colaborator într-un studio foto pe un fee foarte mic ca editor. Puteam lua acest fee ca angajat entry-level, cu program fix și foarte puține responsabilități. În studio-ul foto, presiunea era uriașă și ajungeam să editez și până la 3 dimineața. Am rezistat un an, după care a început zborul abrupt în sus. Nu am nimic rău de zis despre genul acesta de job. Dacă nu ești călit deja, poți să îți clădești așa experiența. Poți să înveți și cum să negociezi și să accepți oferte de lucru mai târziu.
2. Care au fost primele activități concrete pe care le-ai făcut în direcția freelancing-ului?
Prima dată, m-am ocupat de partea legală care a fost destul de intimidantă. Am avut foarte mare noroc că majoritatea clienților mei au venit din recomandări și nu a trebuit să mă zbat foarte tare la capitolul ăsta. Apoi, am fost atentă la ce postez în online și am început să îmi creez un brand personal ca să știe lumea că’s fotograf. Zona asta de postat lucruri personale s-a împletit cu munca. Mi-am creat un stil de viață care se vede și sub hashtag-ul de pe Instagram și Facebook #delabirou.
3. Cum a arătat pentru tine prima lună ca freelancer? Dar primele șase luni?
A arătat mai prăpădit. Nu a fost roz de la început. Lucram pe sume foarte mici, din teama de a nu pierde „oportunitatea”, iar asta m-a dus într-o zonă de clienți foarte low. Pe lângă fee-uri mici, pretențiile erau până la cer, iar comunicarea mai mult spre 0.
4. Cum te-ai descurcat cu banii? Ai avut un fond de rezervă sau ai început să câștigi suficient de bine din prima?
Aici iar întru la capitolul noroc – nu aveam de plătit ca acum multe facturi, chirie sau o tonă de taxe. Când am început, aveam 22 de ani și încă stăteam cu mama, iar grijile erau foarte puține.
5. Cum ai decis ce formă juridică să adopți? SRL sau PFA și de ce una sau cealaltă?
Am început din start cu SRL-ul, pentru că îmi deschidea mai multe uși. De când mă știu, am vise mărețe. M-am gândit încă de la început că voi face ceva pe termen lung. Știam că la un moment dat o să mă extind cu idei și proiecte din afara zonei de fotografie.
6. Numește trei oameni/resurse care te-au ajutat în procesul de tranziție de la angajat la
freelancer. Dacă dintotdeauna ai lucrat pe cont propriu, cine sau ce te-a ajutat la început?
Am avut o perioadă foarte scurtă de angajat. Îmi doream un aparat foto încă din liceu. Nu am reușit să fac foto de la început. A trebuit să mă angajez ca ca barista/barman o perioadă, până am reușit să îmi cumpăr minimul necesar.
Prima persoană care a făcut ceva pentru mine a fost un prieten, care mi-a dat timp de un an un super aparat împrumut. Am putut să mă joc cu el pentru că el nu îl mai folosea. Mi-e greu și acum să înțeleg cum a avut atât de multă încredere să îmi dea pe mâna un aparat atât de scump. Primii bani din fotografie i-am făcut cu acel aparat. Tot Vlad mi-a oferit foarte multe resurse de unde să învăț. El a deschis calea studiului pentru mine.
O altă persoană care joacă un rol important și căreia îi sunt recunoscătoare este mama, care mi-a oferit întotdeauna un spațiu safe și a făcut lucrurile cum a putut ea mai bine, cu puținul pe care l-a avut.
7. Dacă te uiți înapoi, ai schimba ceva la felul în care ți-ai început călătoria în freelancing?
Deși instinctul e să zic că nu, căci altfel nu aș fi ajuns astăzi aici, dacă m-aș duce înapoi, aș învăța mai mult și aș începe mai devreme. Aș alege niște cercuri de prieteni care să mă înalțe, nu să mă țină pe loc, doar pentru că e comod și că „merge și așa”. Networking-ul de calitate e foarte necesar în lumea asta a freelancing-ului destul de singuratică.
Ruxandra Scripcariu este fotograf, antreprenor în devenire și om îndrăgostit de frumosul din aici și acum. Realizează fotografii la evenimente, portrete și multe altele. Poți descoperi stilul Ruxandrei ca fotograf pe Instagram – Visual Story Studio.
