1. Când a apărut prima oară ideea că vrei să lucrezi pe cont propriu? Descrie contextul în care te aflai.
A fost un proces îndelungat, de câțiva ani, în care mi-am urmărit pasiunea pentru dans contemporan. În paralel cu job-ul full time din corporație, începusem să mă implic în evenimente și să demarez proiecte culturale și simțeam tot mai mult nevoia să lucrez direct în contextul creativ, să-mi investesc energia înspre ceea ce mă pasiona. Foarte mult din timpul meu, concedii, vacanțe neplătite au fost investite în această profesionalizare în domeniul dansului. 2016 a fost un an important, am făcut primul proiect de amploare, Up Stairs, alături de Alina Ușurelu, iar în 2017 am înființat Asociația Developing Art, alături de ea și de Andreea Novac. În același an am devenit parte din echipa Centrului Național al Dansului București (CNDB), ceea ce a marcat o nouă etapă în viața mea. Am plecat după un an jumătate de lucru alături de mica și rezilienta echipă, oamenii care mișcă lumea. Aveam nevoie de mai mult timp pentru proiectele personale în calitate de artistă independentă și producătoare culturală. Acela a fost propriu zis momentul în care am devenit freelancer, în 2019, un an înainte de pandemie.
Cred că e important să menționez că a fi freelancer în domeniul artistic cultural e un pic altfel, decât în celelalte domenii. Din poziția de creator sau de om care este specialist în lucrul cu corpul și ideile, ceea ce fac nu este întotdeauna căutat sau considerat util pentru lume. De aici și unele dintre campaniile care militează pentru înțelegerea faptului că ”arta e muncă ” una chiar de două ori solicitantă din poziția de antreprenor involuntar, pentru că munca e dublă – muncim ca să ne creăm contextul în care muncim. Vedeam precaritatea și instabilitatea domeniului, însă ea mi-a devenit și mai clară când am ajuns în mijlocul ei.
Încercând să cunosc tot ce se poate despre crearea unui spectacol am devenit, oarecum involuntar, contextual, producătoare, project manager, om de comunicare, toate acestea fiind servicii care pot fi scalate financiar. Modul creativ este declinat în serviciile și produsele creative – picturile, fotografiile, spectacolele de exemplu, sunt produse culturale. Ceea ce e și bine, dar, pentru omul creativ, mai ales cel care n-are aptitudini de auto gestiune, este un chin.
2. Care au fost primele activități concrete pe care le-ai făcut în direcția freelancing-ului?
Când am plecat din CNDB m-am anunțat disponibilă pe social media și printre cunoscuți pentru proiecte culturale și am primit propuneri. La momentul respectiv primele au fost în producția unui spectacol și oferte de job-uri în comunicare. Am aplicat la toate call-urile artistice și rezidențele, naționale și internaționale disponibile, la finanțări culturale, la mici joburi care nu erau neapărat plătite, mi-am actualizat profilele platformele online care mi-ar fi putut aduce vizibilitate, Facebook, Instagram, Linkedin.
Câteva dintre aceste aplicații s-au materializat și, pe lângă proiectele de producție, am lucrat și la primul meu spectacol ”Nu o lua personal”, pe fondul câștigării unei rezidențe și a unei finanțări. Ideea spectacolului apăruse în 2015, așadar a avut un travaliu foarte lung. Cred că toți acești ani au fost o școală în care am învățat despre domeniu și unul în care am reușit să cunosc îndeaproape oamenii și dificultățile din bulă, suficient de mult ca să ajung în punctul din care îmi doream să pornesc, de fapt, să fac dans.
Gestiunea asociației și a proiectelor din anii anteriori m-au învățat, iarăși, foarte multe, contracte, impozitare, acorduri de dublă taxare, ce să faci și ce să nu faci, cum să-ți faci un calendar de lucru. Unele lucruri le-am făcut intuitiv, altele le-am învățat pe măsură ce le făceam.
3. Cum a arătat pentru tine prima lună ca freelancer? Dar primele șase luni?
După CNDB nu aveam un plan concret, eram epuizată și nu voiam să iau nici o decizie. În toți acești ani, periodic, eram la limita energiei și motivației și am descoperit târziu, vorbind cu un manager cultural, că epuizările și pierderile de motivație prin care trecusem purtau numele de burn-out.
Am decis că nu voi face absolut nimic timp de o lună, doar mă voi odihni, mă voi uita la filme, voi citi, nu știu, mă voi uita în gol cu orele dacă de asta am nevoie. Pentru mine acea lună cred că a fost similară cu perioada lock-down-ului din pandemie pentru unii oameni, în sensul de încetinire a ritmului și de recăpătare a vieții personale, punctată din când în când de teama de cum mă voi descurca și cum va arăta viitorul.
Dar treptat s-au legat diferite oportunități. Cea mai importantă a fost susținerea prietenilor și a oamenilor care mă știau, de la vorbele, mai în glumă, mai în serios ale unui prieten că nu mă lasă să mor de foame, la recomandările pentru proiecte. Din martie până de Revelion am lucrat la două spectacole, unul în calitate de producătoare, celălalt în calitate de creatoare, am avut diferite joburi, mai mici și mai mari, finanțări și rezidențe câștigate. Am început să fac stand-up comedy și asta a fost o descoperire uimitoare, o cu totul altă lume decât cea pe care o știam.
Din epuizarea și incertitudinea cu care începusem anul am terminat dansând în Tel Aviv la final de an, la unul din atelierele de la Batsheva, un laborator intensiv de Gaga, călătorie susținută dintr-un crowd-funding. Iar anul următor promitea să fie la fel de bun. Până în martie 2020.
4. Cum te-ai descurcat cu banii? Ai avut un fond de rezervă sau ai reușit să îți creezi niște surse de venit din prima? Descrie cum te-ai organizat tu finanțele.
Vorbeam de faptul că am luat pauză o lună. A fost doar una pentru că doar de atât am avut bani. Decizia de a fi liberă a fost un salt în gol. În aceeași lună a trebuit să duc și pisica la veterinar, eram în doliu financiar după fiecare consultație, dar cumva am scos-o la capăt.
M-am împrumutat de la prieteni în primele luni, până au venit primii bani mai consistenți.
Pe urmă am învățat că sunt perioade cu vârfuri de activitate, unele în care pot fi și câte trei proiecte în paralel și că în momentul în care am un venit/proiect mai mare, din acea sumă trebuie să îmi împart și pe următoarele luni. Banii n-au fost niciodată atât de mulți ca să zic că am putut face mari strategii de economie.
5. Cum ai decis ce formă juridică să adopți? SRL sau PFA și de ce una sau cealaltă? Dacă ai ales altă formă juridică, descrie de ce.
Am lucrat și încă lucrez ca persoană fizică, adică nici SRL, nici PFA. Mare parte din contractele pe care le-am avut de-a lungul timpului au fost de drepturi de autor, ceea ce are avantajele și dezavantajele sale. Nou anunțatul statut al lucrătorului cultural ar putea rezolva din problemele pe care le întâmpină freelancerii culturali, care de cele mai multe ori lucrează în contexte precare, sezoniere. Probabil, pe viitor aș putea opta pentru un PFA, dar și aici sunt destul de multe inconveniente, mai ales legate de pragurile de impozitare care s-au schimbat și reschimbat în ultimii ani.
6. Numește trei oameni/resurse care te-au ajutat în procesul de tranziție de la angajat la freelancer. Dacă dintotdeauna ai lucrat pe cont propriu, cine sau ce te-a ajutat la început?
Unul din lucrurile care au contat mult a fost faptul că am avut un loc în care pot sta care nu mă super solicită financiar, cumulat cu faptul că nu a trebuit să întrețin financiar altă persoană, cum a fost cazul într-o altă perioadă a vieții. Deci una din resurse a fost faptul că am avut o variabilă mică pentru nevoile de bază, ca să îmi pot permite incertitudinea financiară.
Nu am modele inspiraționale, n-am postere cu Steve Jobs, sau mai știu eu ce alți „guru„ moderni inspiră oamenii”. Oamenii resursă au fost întotdeauna cei din viața mea. Pe lângă familie, prietenii apropiați m-au susținut și încurajat în diferite forme, de la ascultat frici, la a-mi da idei, de la a mă susține financiar. O prietenă mi-a dat cardul ei de tichete de masă, o rudă m-a ajutat cu bani, în bucătăria unui prieten plângeam și râdeam de probleme, o amică îmi trimitea informații despre rezidențe și call-uri. Sunt foarte multe feluri în care am fost ajutată. Și nu în ultimul rând, faptul că am cele mai faine colege de asociație, alături de care am crescut, uman și profesional, de la care am căpătat curaj și încredere să îmi fac meseriile, pentru că nu e doar una, de fapt.
7. Dacă te uiți înapoi, ai schimba ceva la felul în care ți-ai început călătoria în freelancing?
E un citat într-o carte a scriitoarei Elizabeth Gilbert care zice că trebuie să fii pregătit să mănânci sandvișul cu rahat. Ea se referă desigur, la scris, la respingerile editoriale, la secetele creative și la tot ceea ce de fapt constituie contextul și resursele în care și cu care cineva își poate desfășura activitatea creativă. Cred că a lucra pe cont propriu nu e pentru toată lumea și că oamenii ar trebui să pună în primul rând, în balanță, dacă sunt pregătiți să mănânce acel sandviș cu rahat, adică să fie pregătiți să treacă prin cele mai negre scenarii.
Cu atât mai mult dacă domeniul în care se desfășoară activitatea trebuie, în unele feluri, construit de la 0, cum este cel al dansului contemporan, în cazul meu.
Există acest mit, cel puțin al oamenilor care lucrează în corporație, că la un moment dat vor evada din sistem, să își urmeze pasiunea. Iarba e mereu la verde în curtea vecinului. În unele zile chiar este. Pot privi cu invidie oamenii care stau în parc sau la o cafea pe timp de zi. Dar freelancer-ul care își petrece două ore în parc, pe timp de zi, va fi lucrat și în weekend-uri, va fi avut nopți nedormite, și va fi cumulat, în mod cert, mai mult de 40 de ore de lucru pe săptămână. Dar poate va fi avut satisfacția muncii sale, sau va fi avut luxul de a-și alege oamenii cu care lucrează. Pe de altă parte freelancer-ul poate va duce dorul unui sistem în care câteodată poate să chiulească, în care are mai multe certitudini, în care nu-și face griji că nu are resurse să-și plătească pensia și asigurarea de sănătate, unul în care munca sa nu periclitează relațiile din viața personală.
Mi-ar fi greu să zic ce aș schimba, pentru că multe din lucrurile care mi-au influențat călătoria nu au depins de mine. Cred că perseverența și conexiunile cu oamenii din medii și contexte au fost cele bune atuu-ri ale mele, presărate cu un strop de inconștiență și curaj.
Poate doar m-aș îndemna mai mult să privesc ceea ce este, mai mult decât ceea ce-mi doresc să fie. Și aș începe câlătoria pe cont propriu mai devreme decât am făcut-o, cu limite mai clare în contextele de lucru.
Despre Irina:
Acum 14 ani m-am îndrăgostit de dansul contemporan și performance, și de atunci am studiat cu profesioniști români și străini diferite limbaje de dans și forme ale artelor spectacolului – Feldenkrais, Viewpoints, Axis Syllabus, Das Theater Feedback Method, Contact Improvisation, Gaga.
Interesele mele sunt la intersecția dintre artă și terapie, artă și știință, artă și antropologie. Colaborez cu artiști din diferite domenii pentru a crea contexte creative și de dezvoltare în care ingredientele principale sunt conexiunile autentice, experimentul și emoțiile.
Am lucrat cu Centrul Național al Dansului București, sunt fondatoare a platformei de dans UnShame Dance, co-fondatoare a Asociației Developing Art, iar din 2022 am început o specializare pe termen lung pe dans-terapie.
Pe Irina o puteți găsi pe Facebook și pe Instagram, acolo unde puteți afla despre spectacolele ei, atelierele pe care le susține și proiectele pe care le derulează.
