1. Când a apărut prima oară ideea că vrei să lucrezi pe cont propriu? Descrie contextul în care te aflai.
Sincer sincer, de când eram mică. Visam la libertate, să mă eliberez de constrângerile unui oraș mic și să văd lumea întreagă. Visam să fac lucruri mărețe, încă de mică. Și lucrurile astea erau menite să mă facă să am acces la trăitul vieții în proprii mei termeni. Așa că, în viziunea mea, nu se potriveau joburile de birou, într-o clădire toată ziua, și pentru mai mulți ani în același loc. Deci, într-un fel, am exclus opțiunea de companie, și mai ales de corporație.
În 2013, prin anul al doilea de facultate, eram într-un youth exchange în Bulgaria, cu tematica „Încurajarea antreprenoriatului în rândul tinerilor din Europa”. Acum, uitându-mă în urmă, am înțeles la finalul celor zece zile de schimb că vreau să fiu coach, mentor și formator. Am avut o discuție cu un coach despre mine ca om, posibila direcție în care să mă duc, și mi s-a părut ceva atât de revoluționar încât mi-am zis „o să mă fac și eu coach!”
Apoi, a urmat plecarea pentru un an cu bursă de studiu în Japonia, care a fost, pentru mine, singurul motiv pentru care am studiat japoneză la facultatea de limbi străine din Cluj-Napoca. La doar două săptămâni după ce am ajuns în Japonia, deja aveam primul job part-time, într-o cafenea de lângă căminul studențesc în care eram cazată. Era o muncă de freelancing, căci îmi făceam eu programul și decideam ce fel de experiență cream pentru elevii/ studenții care își doreau să beneficieze de lecții de conversație (în engleză și franceză). A apărut ca o opțiune naturală și viabilă pentru mine să-mi suplimentez bursa de student dintr-o țară străină. Dintotdeauna mi-a plăcut să am resurse pe care să le gestionez, dar și să am acces cât de cât la independență. Mă făcea să mă simt liberă, îmi deschidea poarta către a cunoaște noi oameni, dar și să-mi exersez abilitățile lingvistice în japoneză și să fac muncă în educație. Una din elevele mele (profesoară de matematică și artistă de 63 de ani) îmi tot zicea că eu o să fiu antreprenoare, că eu nu sunt făcută să fiu angajata cuiva. Și eram complet de acord, doar venea să-mi confirme convingerea pe care o aveam încă de copil.
2. Care au fost primele activități concrete pe care le-ai făcut în direcția freelancing-ului?
Cred că a fost o suită de activități pe care nu le-am făcut neapărat conștientă, să mă ducă în direcția freelancing-ului, ci mai degrabă, ca o inițiativă perfect naturală de a mă educa și dezvolta în mod constant. Dar mai concret, job-ul part-time din studenție, apoi mutatul în București și cursurile de specializare și acreditare, care mi-au îmbogățit abilitățile monetizabile. Am putut să continui cu predatul limbilor străine copiilor și adulților odată la întoarcerea în țară, dar asta și pentru că aveam deja experiență în lucrul cu oamenii, fiind voluntară la cercetași de la 14 ani.
Așa a început munca mea în țară, iar după o experiență de coaching și formarea de formator făcută la Cercetașii României, am reușit să bifez și obiectivele de coach și formator, ceea ce mi-a dat mâna liberă să încep să profesez și în această direcție.
3. Cum a arătat pentru tine prima lună ca freelancer? Dar primele șase luni?
Consider că tot timpul am fost freelancer, și deja sunt nouă ani de atunci. Dar ce îmi amintesc cu adevărat este sentimentul de mândrie și control pe care l-am avut, că, iată, acum aveam acea libertate pe care mi-am dorit-o atâta timp. Nu erau sume mari de bani, dar era un supliment la ajutorul pe care l-am primit și de la ai mei pentru primele șase luni de Bucureșți, după care am reușit să-mi plătesc singură chiria.
Pot să-ți zic mai degrabă de prima lună și primele șase luni de când am început să colaborez cu Banometru. După ce am fost pe sume variabile vreo 5 ani, mi-am dat seama că am obosit și că am nevoie de ceva un pic mai constant, măcar pentru niște luni de zile. Așa că, odată cu proiectul Banometru, am reușit să am lunar o sumă constantă de bani, pe care mi-a fost mai ușor să exersez bugetarea și gestionarea veniturilor. A fost cu revelații, liniște, dar și economisire constantă, căci m-am simțit mai sigură pe mine și am mai crescut o etapă importantă.
4. Cum te-ai descurcat cu banii? Ai avut un fond de rezervă sau ai început să câștigi suficient de bine din prima?
Când predam limbi străine, veniturile mele erau fluctuante, dar creșteau de la un an la altul. Cu toate acestea, nu câștigam suficient cât să economisesc pentru mai mult de două luni de inactivitate (vacanțe școlare și concedii). Dar clar era că tot timpul aveam niște bani puși deoparte, mai ales că știam de dinainte ce deplasări o să am. Munca pe care o făceam era o modalitate super ușoară prin care eu să-mi pot finanța, de fapt, pasiunea principală, anume călătoritul.
Apoi, în 2019, am avut prima tentativă de a mă muta din București, și aveam în jur de 3000 de lei puși deoparte, până când aveam să găsesc alte proiecte, cu gândul de a pleca în lume ca nomad digital, deci aveam nevoie doar de bani de bilet de avion. Însă, planurile nu mi s-au mai realizat și am rămas foarte repede fără bani, locuind cu ai mei la 28 de ani și simțindu-mă pierdută și c-am eșuat. Mă întorsesem în orașul din care încercasem cu atâta disperare să plec.
Dar în octombrie al aceluiași an, am primit oferta de a crea o comunitate pentru proiectul Banometru și am început să colaborez cu Asociația Educație pentru Viață Reală. Și nu pe orice subiect, ci chiar pe educație. Ba mai mult, educație financiară! De care simțeam că am nevoie. Atunci a fost și momentul în care, deși câștigam mult mai puțin decât o făcusem cu lecțiile de limbi străine, aveam siguranța și predictibilitatea care venea cu facturarea lunară pentru același client.
Pe parcurs, am început să câștig mai bine, cât și să am și alți clienți, iar în prezent pot spune că am suficienți bani în economii încât să pot să-mi iau un an sabatic. Dar asta a venit și în urmă multiplelor schimbări pe care le-am făcut în viața mea profesională și personală, riscurilor pe care mi le-am asumat și provocărilor de învățare pe care mi le-am creat.
5. Cum ai decis ce formă juridică să adopți? SRL sau PFA și de ce una sau cealaltă?
La început de tot, am avut PFA, pentru că era important să am acces direct la bani, nu-mi permiteam să aștept trei luni până când să-mi scot dividende, și îmi era teamă și de responsabilitățile în plus pe care le presupunea. Sau cel puțin așa vedeam situația la vremea respectivă.
Apoi, după doi ani de PFA, a început să nu-mi mai convină câți bani dădeam la stat, și începusem să mă simt mai sigură pe mine și mai hotărâtă să-mi creez un business, așa că am zis că este momentul să-mi fac un SRL.
E foarte interesant că atunci când mi-am făcut SRL, am început să-mi schimb lucruri legate de mentalitate, și anume să mă gândesc că gata, trebuie să-mi schimb felul în care îmi gestionez banii, tocmai din considerentul celor trei luni de zile în care trebuia să mă bazez pe estimările făcute. A fost un prag psihologic major de depășit, căci mi-era destul de teamă că nu voi reuși să mă descurc cu banii. Dar mi-am depășit așteptările.
6. Numește trei oameni/resurse care te-au ajutat în procesul de tranziție de la angajat la freelancer. Dacă dintotdeauna ai lucrat pe cont propriu, cine sau ce te-a ajutat la început?
Ce pot să spun că m-a ajutat la începuturile mele a fost feedback-ul clienților, oamenilor cu care interacționam, colegilor de echipă. Îmi oglindeau niște calități care se tot repetau, și anume ambiție, încredere și curaj. Mai ales când eu nu mă vedeam deloc așa. Iar eu personal, m-am ajutat prin faptul că mi-am creat o viziune a cine vreau să fiu, cum vreau să fiu și unde vreau să ajung. Tot timpul am avut obiective setate, chiar dacă nu erau SMART. Erau ale mele.
7. Dacă te uiți înapoi, ai schimba ceva la felul în care ți-ai început călătoria în freelancing?
Nu. Au fost lecții importante, etape de dezvoltare esențiale pentru mine. Dar dacă ar fi să mă pot întoarce în timp, chiar și pentru un singur moment, ar fi să-i spun Oanei de atunci să aibă mai mult curaj și să nu-i fie atât de frică să facă greșeli. Încă lucrez la a-mi da voie să le fac.
Despre Oana
Oana se descrie ca fiind omul ăla jucăuș, entuziasmat de potențial si posibilități, care din pasiunea pentru lucrul cu oamenii și pentru educație, acceptă tot felul de provocări și ocazii de creștere. La bază, spune ea, are o combinație peeerfectă de nerdiness, creativitate, iubire de studiu și învățare și curiozitate nemărginită.
De-asta își oferă serviciile sub formă de community building și comunicare creativă, ori ca gazdă de podcast, specialistă în training & facilitare, educator, profesoară de limbi străine și consultantă în diversitate & incluziune, printre altele. De fapt, îi place să colecționeze competențe complementare, dar diverse, și să livreze servicii și produse personalizate oamenilor/ organizațiilor cu care lucrează.
